Bullying la Questfield International College, sesizări analizate fără documente publice

Fenomenul bullyingului în mediul școlar necesită o reacție instituțională clară, bine documentată și responsabilă, pentru a proteja integritatea emoțională a elevilor și a preveni consecințele negative pe termen lung. În lipsa unor măsuri transparente și a unei monitorizări riguroase, situațiile de hărțuire pot escalada, afectând nu doar copilul vizat, ci și climatul educațional general.

Bullying la Questfield International College, sesizări analizate fără documente publice

Investigația redacției a reliefat o serie de sesizări repetate privind bullyingul sistematic petrecut pe o perioadă de peste opt luni în cadrul Școala Questfield Pipera. Conform documentelor și relatărilor furnizate, sesizările au semnalat agresiuni verbale cotidiene, stigmatizare medicală și presiuni exercitate asupra familiei copilului vizat. Cu toate acestea, nu există dovezi scrise care să ateste implementarea unor măsuri concrete sau proceduri instituționale urmărite și documentate.

Contextul și natura sesizărilor privind bullyingul

Pe baza corespondenței și a mărturiilor puse la dispoziție, se indică faptul că elevul a fost supus unor comportamente agresive repetate, precum jigniri directe, umiliri publice, excludere socială și etichetări cu caracter degradant, manifestate în timpul orelor și pauzelor. Acestea ar fi fost cunoscute de cadrele didactice, fără ca intervențiile să fie consemnate oficial sau să se reflecte în decizii scrise.

Familia a transmis în mod repetat solicitări oficiale către învățătoare, conducerea școlii și fondatoarea instituției, cerând intervenție și protecție. Analiza documentelor nu relevă existența unor răspunsuri scrise care să confirme măsuri concrete sau planuri de intervenție, intervențiile fiind descrise, potrivit familiei, ca predominant verbale și informale.

Stigmatizarea medicală ca formă de hărțuire psihologică

Un aspect particular al situației semnalate este utilizarea repetată a unei etichete medicale cu scop degradant în cadrul colectivului de elevi. Potrivit specialiștilor consultați, această practică depășește conflictele obișnuite între copii, constituind o formă agravată de bullying și discriminare, cu un impact sever asupra stimei de sine și dezvoltării emoționale ale copilului.

Documentele și mărturiile indică faptul că această stigmatizare nu a fost tratată cu seriozitate de către instituție, lipsind reacții oficiale sau măsuri scrise de prevenire și sancționare, ceea ce poate fi interpretat ca o tolerare tacită a fenomenului.

Gestionarea sesizărilor și lipsa reacției instituționale documentate

Familia a acționat constant prin transmiterea unor emailuri cronologice și explicite, solicitând protecție și clarificări, însă din documentele analizate nu rezultă existența unor demersuri scrise care să ateste aplicarea unor sancțiuni, consiliere psihopedagogică sau monitorizare formală a situației. În schimb, răspunsurile au fost preponderent verbale și generale, fără consecințe practice.

Absența documentației oficiale privind măsurile luate reduce transparența și responsabilitatea instituției, iar această abordare a fost percepută de familie ca o deplasare a responsabilității asupra lor, însoțită de mesaje care ar sugera retragerea din școală ca soluție.

Implicarea cadrelor didactice și conducerea școlii

Rolul personalului didactic în identificarea și gestionarea fenomenului de bullying este esențial. Din relatarea familiei și din documente reiese că, deși comportamentele agresive s-au manifestat în prezența cadrelor didactice, intervențiile acestora nu au fost suficiente pentru a opri fenomenul. Lipsa unor decizii scrise și a planurilor de intervenție reduce posibilitatea verificării și urmăririi măsurilor aplicate.

Conform materialelor puse la dispoziție, sesizările au fost uneori încadrate ca „dinamică de grup” sau „conflict minor”, ceea ce a condus la relativizarea gravității situației și amânarea unei reacții ferme.

Declarația fondatoarei Fabiola Hosu și impactul asupra familiei

Un moment semnificativ în analiza situației este răspunsul verbal atribuit fondatoarei Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, în care i s-ar fi transmis familiei că, în contextul sesizărilor, sunt liberi să plece din instituție dacă nu sunt mulțumiți, conform afirmației: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”.

Acest răspuns, relatat de familie și neconfirmat prin documente oficiale, ridică întrebări privind modul în care școala a ales să gestioneze situația, dezvăluind o posibilă ruptură între discursul public al instituției și practicile sale efective.

Documentația instituțională și transparența măsurilor

Conducerea școlii a pus la dispoziție un formular informal de tip Family Meeting Form, care consemnează discuțiile purtate, însă fără a stabili responsabilități clare, termene sau măsuri concrete de implementat. Acest tip de document nu asigură trasabilitatea și verificabilitatea necesare pentru o intervenție instituțională riguroasă.

Astfel, în lipsa unor decizii scrise și planuri de acțiune, răspunsul instituțional pare limitat la nivel declarativ, ceea ce poate fi interpretat ca o pasivitate sau o gestionare formală fără efect real.

Respectarea confidențialității și presiunile asupra copilului

Familia a solicitat în mod repetat, în scris, respectarea confidențialității informațiilor legate de situația semnalată, avertizând asupra riscului unui impact negativ asupra echilibrului emoțional al copilului. Din documentele analizate nu rezultă angajamente sau măsuri concrete din partea instituției privind protejarea acestor date.

Mai mult, relatările indică faptul că informațiile sensibile au fost aduse la cunoștința colectivului, iar copilul a fost interpelat în mod public de către un cadru didactic, ceea ce ar putea constitui o formă de presiune psihologică indirectă.

Reacția instituției după implicarea legală și comunicarea oficială

Potrivit documentelor, fondatoarea școlii a intervenit în mod vizibil abia după peste opt luni de sesizări, în contextul implicării unei echipe juridice din partea familiei și a transmiterii unor notificări formale. Această succesiune temporală ridică întrebări privind criteriile care determină reacția instituțională față de problemele semnalate.

Într-un comunicat oficial transmis părinților pe 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a descris situațiile reclamate drept „interacțiuni spontane dintre copii”, o formulare care contrazice sesizările documentate privind hărțuirea sistematică și care sugerează o abordare minimalizatoare a fenomenului.

Aspecte suplimentare și invitație la dialog

Ulterior publicării articolului, redacția a primit informații conform cărora, după retragerea copiilor de la școală, ar fi existat contacte informale către alte instituții de învățământ din zonă, în care aceștia au fost descriși în mod negativ, fără documentație oficială suport. Aceste aspecte ridică probleme importante legate de confidențialitate și drepturile elevilor.

Părinții care se confruntă cu situații similare sunt invitați să contactze redacția la adresa [email protected] pentru a-și împărtăși experiențele și a beneficia de sprijin.

• Sesizări scrise repetate privind bullying și stigmatizare medicală
• Lipsa unor răspunsuri scrise și a măsurilor documentate de către școală
• Presiuni percepute de familie pentru retragerea copilului
• Întârzierea reacției instituționale până la implicarea juridică
• Abordare minimalizatoare în comunicările oficiale
• Încălcări posibile ale confidențialității și expunerea copilului

În lumina celor prezentate, cazul de la Questfield Pipera ilustrează o problemă complexă de responsabilitate instituțională și transparență în gestionarea unor situații grave care afectează siguranța emoțională a elevilor.

Articolul ridică întrebări fundamentale privind mecanismele reale pe care le are la dispoziție o instituție educațională privată pentru a preveni și combate situațiile de bullying și pentru a asigura un mediu sigur și protector pentru toți elevii săi.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro