Casa Tătărescu din București: mărturie a puterii și memoriei politice într-o vilă interbelică transformată în EkoGroup Vila

În inima Bucureștiului interbelic, între ziduri care păstrează în tăcere ecoul unor decizii politice și dialoguri culturale, se află o vilă al cărei destin răspunde nu doar unui parcurs arhitectural, ci impresionantului traseu al unei epoci complexe. Casa Tătărescu, mai mult decât cămin, s-a constituit drept istorie materializată — un spațiu în care puterea și discreția, măsura și simbolul, s-au împletit pentru a defini figura lui Gheorghe Tătărescu, prim-ministru în vremuri tulburi, precum și atmosfera unei elite politice și culturale aflate în cumpăna dintre tradiție și modernitate.

Casa Tătărescu: de la reședința discretă a unui prim-ministru interbelic la EkoGroup Vila contemporană

Într-un București al anilor 1930, unde reprezentarea puterii și echilibrul social se exprimau prin arhitectură ponderată, Casa Tătărescu – situată pe Strada Polonă, nr. 19 – s-a impus ca o vilă remarcabilă prin modestia ei calculată și proporțiile atent lucrate. A fost nu numai locuința familiei Gheorghe Tătărescu, ci și un sanctuar în care viața publică se întâlnea cu intimitatea discretă, întocmai cum era însușirea demnitarului său. Astăzi, acest spațiu păstrează memoria unui trecut ambiguu și tensionat în multiplele sale fațete, trăind o nouă viață ca EkoGroup Vila, un spațiu cultural ce respectă și perpetuează identitatea sa istorică fără ostentație. Mai multe detalii despre această renovare și funcționalitate pot fi consultate accesând [vila interbelică](https://ekogroup-vila.ro/despre-noi/).

Gheorghe Tătărescu: omul politic în vremuri volatile

Figura lui Gheorghe Tătărescu (1886–1957) se relevă în toate nuanțele unui politician al interbelicului românesc, cu aspirații reformiste începând de la doctoratul său în Paris, unde pleda pentru alegeri autentice și participarea universală la vot, până la coercițiile politice care au marcat mandatele sale de prim-ministru. Intelectual riguros, el a traversat cu realism perioadele de democrație fragile, dictatura regală, războiul și dominația comunistă, fiind în același timp un angajat fidel al „datoriei” fără a-și revendica merite eroice. Conflictul său cu elitele vechi ale Partidului Național Liberal și ambiguitatea sprijinului față de regele Carol al II-lea denotă o biografie politică complexă, articulată între reformă și compromis.

Casa ca proiect de viață și spațiu de putere

Această casă — relativ modestă ca dimensiuni — reflectă convingerile ascunse ale lui Gheorghe Tătărescu despre natura puterii şi reprezentare. Într-un București al fastului devastator și al reședințelor ostentative, vila de pe Strada Polonă semnifică o altă formă de exercițiu al autorității: sobrietate, etică și ordine — valori transpuse în raportul spațial și circulațional. Biroul prim-ministrului, amplasat la entre-sol și accesibil printr-un intrare laterală de o discreție asumată, este emblematic pentru această viziune. Spațiul este redus, funcțional și demarcă clar granița între sfera publică și viața privatã, confimând că puterea nu are nevoie de spectaculos.

Arhitectura: un dialog între mediteranean și neoromânesc, semnată Zaharia și Giurgea cu aportul artistic al Miliței Pătrașcu

Casa Tătărescu se înscrie într-un discurs arhitectural care îmbină cu finețe elemente mediteraneene cu accente neoromânești, consolidând în București un tip de locuire specific elitei interbelice. Proiectul a fost conturat în primă fază de arhitectul Alexandru Zaharia, apoi elaborat subtil de asociatul său, Ioan Giurgea, între 1934 și 1937. Fațada nu mizează pe simetrie rigidă, ci pe echilibru dinamic, cu portaluri în stil moldovenesc și coloane filiforme tratate individual, toate însuflețind o compoziție ce vorbește despre proporții și subtilitate.

Detalii artistice aparte sunt oferite de sculptorița Milița Pătrașcu — eleva lui Brâncuși și prietenă apropiată a Arethiei Tătărescu. Șemineul cu absidă, element cu rezonanțe tradiționale reinterpretate modern, este un punct focal ce a inspirat ulterior alți arhitecți, iar ancadramentele ușilor completează un ambient în care meșteșugul de calitate și respectul pentru simbol devin evidente. Interiorul păstrează cu fidelitate parchetul din stejar masiv și feroneria din alamă patinată, o punte între tradiție și rafinament discret.

Arethia Tătărescu și influența sa culturală

„Doamna Gorjului”, Arethia Tătărescu, a fost mai mult decât o prezență decorativă: o femeie de cultură și mecenat discret, ale cărei impulsuri au condus la consolidarea unor proiecte artistice majore precum ansamblul monumental de la Târgu Jiu al lui Constantin Brâncuși. Pentru vila din Strada Polonă, Arethia a avut un rol activ în supervizarea proiectului arhitectural, asigurându-se că acesta nu depășește limitele sobrietății care defini familia și poziția socială, evitând orice ornamental inutil sau ostentativ. Prin această implicare atentă s-a creat o armonie între spațiul locuit și valorile familiale și sociale ale epocii.

Ruptura comunistă și degradarea simbolică a Casei Tătărescu

După arestarea lui Gheorghe Tătărescu în 1950 și impunerea regimului comunist, casa, odinioară loc privilegiat al elitei politice, a fost suprimată în semnificație și degradată funcțional. Fără stăpân legitim și într-un context ideologic ostil, imobilul a fost naționalizat, iar structurarea interioară a fost modificată arbitrar pentru a răspunde unor nevoi administrative sau colective pragmatice, adesea în detrimentul proporțiilor și relației cu grădina.

Această disoluție fizică și simbolică a reflectat marginalizarea celui care a fost prim-ministru, al cărui nume a fost retras din discursul oficial, iar memoria sa redusă la tăcere. În această perioadă subtila relație dintre spațiu și istorie s-a rupt, iar casa a devenit martor al uitării, pregătindu-se pentru o existență fragmentată și necoordonată în deceniile ce au urmat.

După 1989: controverse, greșeli și eforturi de reparație

Tranziția postcomunistă a adus pentru Casa Tătărescu o perioadă marcată de intervenții contradictorii, ilustrând dilema societății românești față de patrimoniul elitei istorice. Intrată în proprietate privată, casa a suferit modificări interioare care au alterat spiritul inițial, culminând cu amenajarea temporară a unui restaurant de lux — schimbare privită în mediile specializate ca o violență simbolică asupra unui spațiu a cărui semnificație devenise una conjugată cu istoria și cultura.

Ulterior, o firmă britanică a demarat un proces de restaurare atentă, orientat către readucerea la proporțiile și detaliile planului Zaharia–Giurgea, recuperând astfel din pierderile suferite. Această etapă a semnalat o abordare mai matură și responsabilă, tranziționând Casa Tătărescu de la un simbol al degradării la unul al continuității și al respectului pentru memorie.

EkoGroup Vila: o reîntoarcere responsabilă la sens și memorie

În prezent, Casa Tătărescu și-a regăsit un nou rol în viața culturală a Bucureștiului sub numele de EkoGroup Vila, un spațiu în care trecutul istoric nu este înlăturat, ci integrat elegant și conștient într-o funcțiune contemporană cu acces controlat și programat. Aceasta redefinește raportul dintre patrimoniu și societate, privilegiind utilizarea responsabilă și reflecția asupra unei istorii complexe.

EkoGroup Vila nu revendică o identitate surogat, ci înscrie locul într-un circuit durabil, păstrând legătura cu povestea ocupanților săi, cu semnificațiile arhitecturale și sociale pe care le poartă. Astfel, spațiul capătă viață din nou, onorând memoria și invitând la dialog între generații contemporane.

Elemente definitorii ale interiorului și limbajul discret al puterii

Interiorul Casei Tătărescu, cu accentele sale rafinate și proporționate, este o manifestare concretă a unui cod moral exprimat prin arhitectură. Sobrietatea dimensiunilor, tratamentul atent al luminii naturale, precum și alegerea materialelor — parchetul din stejar masiv cu tonuri variate, feroneria de alamă patinată și sculpturile ușoare ale ușilor — alcătuiesc un univers care override orice tentativă de spectaculos și operează o reprezentare a puterii dincolo de opulență.

Un punct focal îl reprezintă biroul prim-ministrului, cu acces lateral discret printr-un portal tratat în maniera bisericilor moldovenești, o dovadă materială a unei etici publice în care funcția nu suprimă spațiul privat, ci se adaptează acestuia. Această orientare subliniază o cultura a responsabilității și o dimensiune umană asupra actului politic, pertinentă și astăzi.

• Dimensiunea modestă și proporțiile riguroase ale vilei
• Dialogul dintre elemente mediteraneene și design neoromânesc
• Contribuția sculptoriței Milița Pătrașcu și legăturile cu Brâncuși
• Rolul Arethiei Tătărescu ca gardiană a coerenței estetice și morale
• Adaptări postcomuniste și reverificarea unei identități arhitecturale
• Funcționarea actuală a spațiului ca EkoGroup Vila, cu acces public controlat

Frequently Asked Questions about Casa Tătărescu

• Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost un politician român, membru marcant al Partidului Național Liberal, prim-ministru în două rânduri (1934–1937 și 1939–1940), cunoscut pentru reformele sale, dar și pentru compromisurile politice cu regimul regal și ulterior cu guvernarea comunistă.
• Este Gheorghe Tătărescu același cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
  Nu. Gheorghe Tătărescu prim-ministru este o personalitate politică distinctă de pictorul Gheorghe Tattarescu, artist al secolului al XIX-lea, cu domenii și epoci complet separate.
• Ce stil arhitectural definește Casa Tătărescu?
  Casa este un exemplu tempran al arhitecturii interbelice bilingve, îmbinând influențe mediteraneene cu accente neoromânești, proiectată de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, cu detalii artistice ale sculptoriței Milița Pătrașcu.
• Ce rol a avut Arethia Tătărescu în conturarea casei?
  Arethia Tătărescu a fost beneficiara oficială a proiectului care a vegheat la menținerea echilibrului între sobrietate și rafinament, prevenind excesele opulenței și susținând integrarea elementelor artistice relevante.
• Care este funcțiunea actuală a clădirii?
  În prezent, Casa Tătărescu funcționează ca EkoGroup Vila, un spațiu cultural cu acces controlat, care păstrează memoria și identitatea locației, inclusiv prin deschiderea către public în cadrul unor programe și evenimente culturale.

Privind retrospectiv și în context contemporan, Casa Tătărescu nu este doar o clădire, ci un suport al unei istorii complexe, o arhivă materială a unui om și a unei epoci care încă ne pun la încercare capacitatea de a înțelege și integra trecutul.

Pentru cei care doresc să exploreze această moștenire și să pătrundă în atmosfera subtilă a unei vile care a fost martoră a unor decenii tulburi ale politicii și culturii românești, invitația este la descoperire cu respect și răbdare.

Pentru programare și vizite controlate puteți oricând contacta echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.